Despre Brancusi am citit mult. Opera am vazut-o intai prin albume, apoi am vizitat atelierul de la Paris si o expozitie de scrisori la Centrul Pompidou. Am ajuns la Hobita cu emotie, pentru ca eram foarte interesata sa vad mediul din care a plecat sculptorul. Mi-a placut sa descopar casa, a carei vechime este de peste 200 de ani, atmosfera simpla si calda a gospodariei traditionale, acareturile, care spun si ele tacut ceva din viata zilnica a familiei.
N-am avut ocazia sa aud o poveste legata de familie sau de locurile in care a trait sculptorul pentru ca ghidul nu era la post. E o trasatura tipica romaneasca. E mai bine sa nu fim la serviciu pentru ca nu are nimeni nevoie de noi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu